Ma supun.

Dumneavoastra, dupa toate probabilitatile, nu aveti cu ce sa va ^imbracati pentru o asa ocazie. ^Imprumutati de la Departamentul de supraveghere externa. Si principalul, nu va radeti barba c^ateva zile. Mustatile sa fie ca peria si nici un fel de parfium, – cu un z^ambet mi-a spus locotenent-colonelul. Iar acum despre viata si sarbatori. Sper, nu a-ti uitat, ca azi ^int^alnim Anul Nou – 1917?

Nicidecum nu.

Unde-l ^int^alniti?

Acasa.

Nu cumva ^in singuratate?

Am dat din cap.

Nu asa nu e bine! Veniti la mine. Si nu ma refuzati. A-ti creat o impresie buna asupra familiei mele. Fiica mea chiar a ^intrebat despre Dumneavoastra, locotenent-colonelul a z^ambit din nou si ca ^intotdeauna si-a ^indreptat mustetile, a netezit barba, iar mie mi-a tresarit inima.

Nu ^indraznesc sa refuz.

^Intr-o seara, venind de la lucru ^in biblioteca bisericeasca, care deja ^i-mi devenise casa, am descoperit trei chiriasi noi, care venisera pe nava din Copenhaga: un marinar de pe frontul lui Kolchak, ^ii spunea Slastnitzkii, marinar din serviciul de garda Rudzevici si unter-ofiterul cavaleriei barbosul Babashev. De aici ^inainte viata mea a decurs ^intr-o mica obste de imigranti. Se dovedi, ca ei au parcurs acelasi drum, ca si mine, consulatul, catedrala. ^Intruc^at eu deja cunosteam destul de bine viata din localitate, am socotit ca era datoria mea sa ma ^impartasesc cu experienta, sa le dau careva recomandatii referitor la viata din Buenos Aires si despre cum sa caute de lucru. Compatriotii meu s-au dovedit niste patrioti ^inflacarati – deasupra usii au agatat portretul amiralului Kolchak pe care l-au adus cu d^ansii si chipiul marinaresc a lui Slastnitchii, iar prin parti au agatat fotografiile generalului Denikin si Vranghel. De fapt nu prea puteam sa comunicam mult si motivul era ziua mea de munca ^indelungata, lipsa aproape completa a zilelor libere si oboselii permanente. Seara l^anga un pahar de ceai noi ne aminteam despre razboiul cu Germania, revolutie si razboiul civil. ^Intr-o zi le-am povestit despre cazul de pe nava, c^and ofiterul argentinian m-a ^intrebat, de ce noi ofiteri cu cariera a armatei Imperiale, am pierdut totul. A zis ca noi am luptat rau si eu nu am gasit ce sa-i raspund. Barbosul Babashev a protestat aprig, a ^inceput sa dovedeasca, ca asta nu ^il priveste, iar sa luptam noi putem mult mai bine, dec^at armata de pe loc. Dar nu o sa ne ^inrolam acolo, pentru ca la ei totul este aranjat ca la nemti.

Domnilor, nu se linistea Babshev, noi trebuie sa cream Alianta ofiterilor rusi, adevarati patrioti ai Tarii. O sa ^ii unim pe toti, care au fugit ^in Brazilia, Argentina, Chili, Bolivia. O sa cream o legatura cu Europa- acolo sunt cei mai multi ofiteri ai nostri. Pe urma si cu acei, care au ramas ^in Russia.

S-a dovedit ca Slatnitchii si Rudzevici demult purtau un asemenea g^and. Am^andoi deodata au intrat ^in discutie.

Istomin, noi nu am terminat razboiul. Cu ce o sa va ocupati? Toata viata sa lucrati personal fara un grad stabilit si peste zece ani sa deschideti o cafenea asemanatoare? Sa beti mata si vin? E demn oare asa ceva de titlul unui ofiter rus? Patria e ^in m^ainile bolsevicilor, totul e condus de Sovete. Datoria noastra este sa le rasturnam si sa reabilitam monarhia.

Nu va reusi, am replicat eu, -familia Imperiala e ^impuscata.

Dar mai sunt membri ai familiei Imperiale. Trebuie sa ^ii gasim. Toata ofiterimea rusa se va uni ^in jurul lor.

Am cazut de acord, ca proiectul e grandios si demn, dar lucrul ce urmeaza sa fie facut este mult si anevoios. Pentru ^inceput trebuie sa unim al treilea val de imigranti rusi din Buenos Aires, pentru ca anume noi suntem cei mai dezbinati si cei mai nearanjati. Primul val, evreii, ^i-si traiesc viata si sunt bucurosi ca au fugit de Sutenegristi. Al doilea val – cei obijduiti de conducerea tarista, ei au plecat dupa prima revolutie si probabil au participat la ea. Iar iata al treilea val suntem noi, ofiteri Imperiali, oficiali, ingineri si comercianti. ^Inca nu am reusit sa ne ^inradacinam ^in Argentina si deaceia suntem gata sa ne ^intoarcem la prima posibilitate.

Anume asa! a exclamat Rudzevici. Al treilea val! Cei mai recenti! Corect judecati Istomin. M^aine mergem la Ministerul Justitiei si ^inregistram Alianta ofiterilor rusi. Noi patru vom fi comitetul executiv.

Minunat, domnilor, am cazut eu de acord. Numai ca cu timpul la mine e cam critic. ^Intelegeti si singuri – serviciul eu nu pot sa ^il pierd.

Istomin, nu se putea calma barbosul Babashev, viata Dumneavoastra trebuie schimbata ^in mod revolutionar!

Cum?

Imediat… a devenit el confuz.

Hai ^int^ai sa elaboram totul, am protestat eu, regulamentul, sarcinile, ^imputernicirile. Apoi sa trecem la actiune. Iar acum domnilor, permiteti-mi sa ma retrag. Trec la pat. Eu la sase sunt la servici, ^in cafenea, lucrator de personal cu grad nestabilit. Noapte buna.

Se pare ca mi-am dezamagit prietenii. Au facut schimb de priviri si mi-au urmat exemplul. Acum urma sa ma ^intorc spre perete si cum trebuie sa analizez discutia neasteptata.

o sa cream o Alianta, atunci eu va trebui sa devin o figura sociala, pe ^incet sa le descopar amanunte din serviciul meu ^in Russia, sa le indic pe cine din cei cu care am facut serviciul militar ^in Europa si Russia se poate de atras la cooperare, sa le descoper tehnici si metode de lucru. Sunt eu gata de asta? ^Inca nu. De c^at timp suntem cunoscuti? C^ateva saptam^ani. Cu ce suntem legati? Locul de trai comun si faptul ca am luptat pentru Russia.

Babashev stie, ca ofiterii nostri s-au stabilit ^in Brazilia, Argentina, Chili si Bolivia.De unde stie? Asta nici mie p^ana acuma nu mi-i cunoscut. P^ana la momentul actual eu am considerat sincer, ca toti imigrantii albi din America de Sud s-au stabilit la Buenos Aires. Asta av^and ^in vedere ca eu ma aflu aici de mai mult timp dec^at el, comunic cu enoriasii bisericii si populatia de la fata locului. El la slujbele bisericesti practic nu vine, ^in spaniola nu vorbeste, la fel ca Slatnitzchii. Slatnitzchii … El a zis ”membrii Familiei Imperiale”… de obicei se spune ”persoanele Familiei Imperiale”… Babashev stie despre influenta Germaniei ^in armata argentiniana, eu p^ana acum nu stiam despre asta. Iata deci de ce granicerul argentiniat a preferat sa vorbeasca cu mine ^in germana, dar nu ^in alta limba.

Cum un unter-ofiter de cavalerie, care a venit ^in Argentina doar de c^ateva saptam^ani poate sa cunoasca mai multe dec^at…? De unde la rangurile mici asa planuri grandioase pentru crearea ^in America de Sud a unei organizatii de alianta a ofiterilor armatei albe si aliantei ofiterilor din Europa si Russia? Sa beai mata si vin… Ei au vizitat restaurantele locale! Au cautat de lucru? Nu prea seamana, doar nu cunosc spaniola. Iar ^in cafenele noastre de imigranti se serveste ciai negru cu zahar rafinat si vodka cu castravete murat. Despre ceea ca au cautat de lucru eu cunosc doar din vorbele lor. Limba spaniola nu ^invata, despre planurile lor ^in Argentina, ^in afara de crearea Aliantei ei nu vorbesc. Despre dorinta de a pleca ^in alta tara nu pomenesc. Ei sunt aici temporar! Deci au o ^insarcinare. ”Viata Dumneavoastra trebui schimabta ^in mod revolutionar! Imediat…” ^In mod revolutionar… Comitetul executiv al ofiterilor rusi… Combinatie de cuvinte cel putin stranie pentru un ofiter al armatei albe… EI fie, sa ^incepem jocul, domnilor. Sau tovarasi?