Шрифт:
– Cineva sa ma alunge. Am raspuns linistita.
Pacat ca nu le puteam vedea fetele din pozitia mea.
Apoi tata m-a pus inapoi in scaun. S-a ridicat si a plecat, la scurt timp s-a intors cu un stetoscop (un instrument cu doua tuburi care iti permite sa asculti pieptul).
– Nimeni nu te va alunga vreodata. A spus mama cu severitate. Esti fiica noastra pentru totdeauna, iti amintesti?
– Da. Am dat din cap, ceea ce mi-a facut ochii sa paleasca. Deci, cum ramane cu pedeapsa?
– Inca nu ai castigat-o. Murmura tata ganditor, in timp ce asculta ceva. Cred ca este o restrictie 3 , dar de ce?
– Depinde de anamneza 4 . Spune mama, neclar.
S-a ridicat, a venit la mine, s-a ghemuit si m-a imbratisat. M-am simtit atat de cald incat m-am relaxat complet.
– Sti unde ai locuit?
– Nu stiu exact, dar cred ca era o camara. I-am raspuns ceea ce citisem in carti cand eram Mariana.
Mama a facut ochii mari si Herman a inceput sa arate ca o bufnita. S-a uitat la mine fara sa clipeasca, apoi m-a imbratisat si mi-a promis ca nimeni nu ma va mai atinge vreodata. Tata s-a dus undeva si s-a intors cu o sticla mare si albastra. Era oxigen medical. Mi-au pus o masca pe fata, iar respiratia mea a devenit imediat foarte usoara, iar tata doar a oftat. De asemenea, au pus un fel de… Peg pe degetul meu 5 . Acesta a stralucit in rosu, iar tata s-a uitat la micul ecran si si-a mangaiat capul. Apoi mama a vorbit cu mine mult timp, intrebandu-ma de ce credeam ca o sa mor. Asa ca i-am spus tot ce stiam. Apoi m-au spalat si m-au pus in pat cu masca, carligul de la haina si aparatul foto. A fost un pic trist sa ma despart de Herman, dar speram sa ma trezesc maine.
3
Degradarea expansiunii pulmonare la inhalare.
4
Anamneza – un istoric medical si/sau de viata
5
Un senzor de pulsoximetrie este un dispozitiv care va monitorizeaza pulsul si nivelul de oxigen din sange.
In somn, aveam vise complet magice si, pentru prima data, nu voiam sa mor. Il vedeam pe un Herman adult punandu-mi un inel pe deget si spunandu-mi iubita lui. Pacat ca a fost doar un vis…
Pretul
Elsa s-a asezat langa Gerhardt, spunandu-i ce aflase de la Gabriella. Herman a tras cu cu urechea. In primul rand, era curios. In al doilea rand, fata care ii spunea «logodnic» ii atingea cateva coarde in suflet, facandu-l sa vrea sa inteleaga situatia. Herman nu cunostea nicio alta modalitate de a obtine informatii, asa ca s-a ascuns in spatele canapelei pentru a asculta conversatia parintilor sai – lucru pe care nu-l mai facuse niciodata.
– Sindromul Ehlers-Danlos 6 . Repeta barbatul dupa sotia sa, ganditor. Si sindromul durerii de mare intensitate, pentru ca ea facea totul in ciuda durerii. Trebuie sa ne dam seama cum sa o amelioram.
– Cea mai simpla solutie este sa va intrebati colegii, zambeste sotia sa.
Elsa putea vedea atat durerea Gabriellei, cat si «intarzierea» varstei ei 7 , care indica o viata foarte dificila pentru copil, dar avea incredere in sotul ei. Fostii gardieni sadici fusesera deja tratati de catre politie si psihiatri. De asemenea, politia a vizitat scoala fetei si a gasit numeroase nereguli.
6
Anomalii ereditare in dezvoltarea structurilor de colagen.
7
Aici: o reducere a varstei psihologice datorata unor situatii stresante trecute sau prezente.
Herman nu mai suporta.
– Tata, cand Rie da din cap, intra in sincopa 8 , a comentat baiatul.
– Da, ar trebui sa ne uitam la gat, dadu din cap Gerhardt si ii facu semn fiului sau sa vina. Ce parere ai despre a deveni «logodnic»?
– Chiar are nevoie, tata, a raspuns Herman cu seriozitate. Si este imposibil sa nu o iubesti pe Gabriella. Las-o sa ma numeasca sotul ei atata timp cat va trai.
8
Lesin sau pierderea cunostintei.
Era atata tandrete in aceasta fraza incat Elsa si-a privit cu atentie fiul si a zambit din nou.
– Atunci voi studia literatura de specialitate si imi voi intreba colegii, a decis Dr. Stiller. Pana cand ne vom da seama cum sa amelioram starea Gabriellei, o vom trata ca pe un copil de cinci ani – cu cea mai mare tandrete si grija. De asemenea, va trebui sa luam o decizie in privinta oxigenului… Dimineata, o vom duce pe fetita la spital si il vom cauta.
– Important este ca nu se gandeasca la tradare, a spus femeia cu voce joasa. Ea se gandeste deja ca nu va trai mult timp…
* * *
M-am trezit din nou in spital. De unde am stiut? Dupa mirosul si scartaitul de langa mine. Am crezut ca sunt moarta din nou… M-am intrebat daca mai sunt Frau Schmidt sau daca ma cheama altfel acum. Cand am deschis ochii, l-am vazut pe Herman. Statea langa mine si ma mangaia pe cap. Deci nu-mi fusesera luate fotografiile. Acest lucru m-a facut sa simt o anumita caldura. «Logodnicul» meu a observat ca aveam ochii deschisi, asa ca s-a aplecat si m-a sarutat cat de tare a putut cu masca pe fata.
– Ne-ai tras o sperietura zdravana astazi, pisicuto, a spus Herman, foarte afectuos, de altfel. Acum ma duc sa-l chem pe tata si apoi mergem acasa, da?
– Da, am soptit, apucandu-l de mana. Pot… sa te am alaturi de mine?
Poate ca el nu voia sa ramana si eu il fortam sa ramana? Dar aveam atata nevoie de el incat nu existau cuvinte pentru a descrie asta!
– Bineinteles ca voi fi alaturi de tine, pentru ca esti logodnica mea.
A spus-o ca si cum ar fi fost reala, nu falsa. M-a facut sa-mi vina sa plang din nou.